9 minute de prezent

De cateva zile, poate chiar o saptamana sau poate doua... TIMPUL se scurge ca nebunul, tragandu-ma dupa el ca-ntr-o cascada. Golesc sticle de cafea si de apa, le umplu iar si iar le golesc, umplu pungute cu fructe si farfurii cu
ce mai gasesc prin frigider sau ce apuc sa zmulg de pe rafturile vreunui supermarket, le golesc si iar le umplu, iar fiecare secunda mi-e incarcata cu zeci de ganduri care ma duc cand in trecut, cand in viitor si intotdeauna cu multe liste lungi si repetitive cu ce am de facut.

Umplu INIMA cu iubire si o golesc, o dau si iar o iau, umplu zilele copiilor si timpul lor si inima lor, hranesc, alint, plimb, cant, ascult, vorbesc, explic, prezint, adorm, veghez, oftez, gatesc, ridic, car, conduc, cumpar, creez, scriu, memorez, citesc, amenajez, visez, imaginez, planific, reiau.

Ca-ntr-un vartej, ma invart cu o mie de idei in cap in timp ce mainile, ochii si picioarele isi fac fiecare treaba lor, parca rupte unele de altele. Sunt aici cu CORPUL, dar in orice alte locuri cu MINTEA. Am ajuns chiar si la anii de scoala ai copiilor, chiar si la batranetea mea, am ajuns in tot felul de situatii care nu s-au intamplat si poate nici nu se vor intampla. Am ajuns cu gandul peste tot si am obosit.

Pun capul pe volan, pe palme, pe masa, pe plusurile din pat. Imi dau seama ca trebuie sa ma opresc. Nici EMOTIILE nu par a mai avea loc in trenul asta ultra rapid in care m- am urcat
Nu e timp pentru ele. Nu e timp pentru mine.

Imi amintesc de un OM care mi-a zis candva ca el nu stie unde s-au dus anii in care copiii lui erau mici, ca timpul zbura atat de repede incat nu putea sa-l prinda. M- am mirat atunci si mi-a fost MILA de el. Ca nu si-a luat ragaz sa respire adanc, sa asculte ce simtea, sa se vada, sa se bucure constient de ce traia. Si acum inteleg. De cateva zile, poate o saptamana sau poate doua...nici eu nu mai stiu unde se duce timpul meu.

Si e atat de greu sa ma opresc. Sa las gandurile sa FIE si sa treaca, iar eu sa raman in prezentul asta minunat cu toate clipele lui mici si simple, in care nu mai trebuie sa lupt cu planurile si problemele viitorului.

RESPIR adanc. De mai multe ori. Incet incet...se face loc. Fac loc pentru mine. Azi am sa adorm odata cu copilul. Si am sa simt linistea din casa. Si din minte. De azi, 9 MINUTE meditez. IN FIECARE ZI. Mai vrea careva? Facem impreuna 9 minute de yoga, de meditat, de mindfulness.?In fiecare zi, da?  9 minute de relaxare constienta, in care atentia noastra sa fie doar pe PREZENT, pe ce simtim si experimentam in prezent. 9 minute in care mintea, inima si corpul sa fie in acelasi loc.

Eu am sa postez zilnic pe pagina mea de Facebook, cu hashtagul #9minutedeprezent. Va astept acolo!

Etichete: