Alaptez cat vreau, daca vreau. Un manifest de libertate pentru mamici



Asa cum nu mi-as instala o aplicatie care sa-mi zica cand sa beau apa, nici nu am nevoie de remindere pentru a-mi seta cand sa alaptez, cum sa fac asta si mai ales, pentru cat timp. Alaptarea e minunata pentru bebe si pentru relatia mami-bebe, dar este DOAR o forma de hranire. Da, o forma de hranire plina de beneficii, dar in nici un caz un substitut pentru iubire, atasament sau parenting "corect". Este important ca mamicile sa cunoasca aceste beneficii si sa fie sprijinite in depasirea problemelor de alaptare, in special in primele zile dupa nastere, DACA isi doresc acest lucru.
Presiunea pe care o exercita grupurile de mame care nu te "lasa" nicicum sa iti intarci copilul
( chiar daca tu exprimi ca asta vrei), care nu te "lasa" nici macar sa te gandesti la biberoane, care te sufoca cu sfaturi si multi de "trebuie" si " eu asa am facut" inca din primele ore de dupa nastere NU AJUTA la nimic.
Nu face decat sa impovareze mamica in cauza cu o multime de reguli pentru ceva ce este atat de natural. Acest asa zis ajutor nu face decat sa sperie si sincer, cred ca cele mai insensibile si extremiste sfaturi aici le-am vazut- pe grupurile de alaptare sau in discutiile pe aceasta tema. Din punctul meu de vedere nu ai voie sa ii spui cu atata fermitate ( a se citi duritate sau chiar cruzime uneori) unei mamici care exprima cat ii e de greu intr-un anumit moment ca TREBUIE sa continue, ca e o greseala sa se opreasca, ca nu trebuie sub nici o forma sa faca o pauza ca altfel se porneste apocalipsa: lactatia dispare, copilul e traumatizat si toata relatia se duce pe apa. Atunci cand o mama cere ajutor, primul lucru pe care eu l-as face ar fi sa o ascult si sa o accept cu toate trairile ei, cu fricile ei, cu invinovatirile ei. Mamele se blameaza deja suficient, asa suntem noi, pentru ca ne dorim sa fim mame bune. Nu e nevoie si de blamarea asa zisului "grup de sprijin". I-as spune ca nu e gresit ce simte. Ca e normala, ca e o mama buna chiar daca la un moment dat nu poate, nu vrea, nu are chef sau nu ii mai place sa alapteze. Nu i-as spune niciodata sa continue sau nu. In schimb, as intreba-o ce vrea. Ce simte. Ce doreste. Si cum crede EA ca e mai bine pentru ea si puiul ei. Si ce crede EA ca ar ajuta-o, ce simte ca are nevoie sa primeasca.
Mi se pare ca toata lumea a uitat ca o femeie care a nascut este in continuare un om LIBER sa faca propriile alegeri. Si un om CAPABIL sa faca cele mai bune alegeri pentru sine si copiii sai.
Nu ma intereseaza ca ai alaptat o zi sau 7 ani. Nu imi pasa. Pentru ca nu e vorba despre asta. Alaptarea este o alegere naturala si cred ca mult mai multe femei ar face aceasta alegere in mod natural daca ar simti ca sunt sprijinite fara sa fie judecate si fara sa li se spuna, in momente in care fiecare secunda de supt le provoaca super dureri, ca tu ai alaptat 4 ani in tandem.
Nu am sa vorbesc despre experienta mea acum, in saptamana dedicata alaptarii. Nu cred ca conteaza. Spun doar atat: hai sa oferim informatii intr-un mod bland, hai sa ascultam inainte de a porni cu sfaturile si hai sa ne sprijinim in a avea incredere in noi insine ca suntem mame bune si ca vom reusi sa facem ceea ce fiecare dintre noi isi propune.
Alaptarea e frumoasa, la fel cum e orice alt moment petrecut cu puii nostri. Iar daca va doriti sa alaptati, o sa reusiti. Pentru ca sunteti cele mai bune mame pentru puii vostri si pentru ca natura va sustine la fiecare pas.
Namaste!