2017/07/27

Exista un manual de bullying?

N-am mai scris niciodata despre asta. Nici macar in jurnalul meu. Doar parintii mei stiu. Colegii...cred ca au uitat. Pana acum cativa ani, nici nu mi-am dat seama ca am fost bullied...iar acum vad tot mai clar ca acest lucru s-a petrecut ca la carte. La Social Media for Parents, psihoterapeutul Gaspar Gyorgy, definea fenomenul de bullying asa: un fapt rautacios realizat cu INTENTIA de a denigra, de a face rau, in mod REPETAT si simtind PLACERE atunci cand
vezi ca tinta atacului tau sufera.

Stiu de ce nu am scris in jurnal si mi se pare cu atat mai grav: nu mi-am dat seama ca sunt tinta unui atac de bullying, nu am stiut ce inseamna, nu am stiut sa il identific si astfel...nu am stiut sa ma apar. Am simtit rusine de fiecare data. Si nu-mi doream decat sa treaca mai repede. Simt o furie imensa ca nu m-am putut apara.
Ca am primit, neputincioasa, de zeci de ori , aceste atacuri, cu public, fara sa reactionez. Ca am lasat pe cineva sa ma injoseasca de atatea ori...fara nici un cuvant din partea mea.
Acum inteleg ca acest lucru NU TREBUIA sa se intample si ca nu il meritam.

Intrebarea mea este: de unde stiu oamenii sa faca asta? Exista un manual de bullying pe care il citesc, cum stiu sa isi aleaga tinta, cum stiu sa isi aleaga fix acel moment in care durerea provocata va fi cea mai mare?

Acum stiu ce inseamna bullying. Acum stiti si voi. Si trebuie sa stie si copiii nostri. Sa identifice un astfel de comportament, sa ne vorbeasca despre el si sa se apere.

Din punctul meu de vedere, apararea incepe odata cu constientizarea. Pentru ca asa iti dai seama ca nu tu esti cel care are o problema. Ca nu meriti asta si ca nu esti vinovat. Deci nu ai de ce sa iti fie rusine.

Apoi, mi se pare esential sa spui ceva, macar ceva de genul: "este alegerea ta daca vrei sa vezi lucrurile astfel, eu stiu perfect cum sunt si cine sunt"; "nu sunt de acord cu ceea ce spui, prin urmare nu voi participa la aceasta discutie" etc. Acest mod de a raspunde este unul asertiv, care ne da putere si incredere in noi, intarind in acelasi timp si imaginea noastra. Pentru ca atacatorul se hraneste cu vulnerabilitatea si durerea celui atacat. Asa ca acest cerc trebuie intrerupt cat mai repede cu putinta.

Urmatorul pas este sa te indepartezi, atat cat poti- pentru ca, de obicei, acesti oameni sunt parte din cercul nostru de cunoscuti si e destul de dificil sa ii eviti. Daca e vorba de bullying online, atunci stergi acea persoana din lista si ii dai block.

Apoi urmeaza vindecarea emotionala, alaturi de cineva drag, exprimand toata durerea, furia si neputinta pe care ai simtit-o si incercand sa intelegi, prin ochelarii empatiei, ca atacatorul tau este o persoana care sufera si care nu gaseste alte metode de a se comporta. Asta nu este o scuza pentru atacator, este o realitate care te ajuta pe tine sa intelegi ce s-a intamplat si sa mergi mai departe.

Si apoi...iertarea. Iertarea de sine. Si apoi iertarea celuilalt, daca poti. Dar iertarea de sine e musai. Sa te ierti pentru ca nu ai stiut cum sa te aperi, cum sa reactionezi, cum sa raspunzi.

Gaspar Gyorgy spune ca bullying-ul se vindeca prin empatie. Si prin implicarea familiei si a autoritatilor. Si a tuturor celor care sunt martori la asa ceva. In cazul in care un copil este bullied, te astepti ca adultii sa faca ceva. Sa intervina. Sa apere. Sa stopeze. In cazul meu, autorul bullying-ului era chiar un adult. O profesoara de liceu care, de cate ori avea ocazia, se amuza copios pe baza localitatii in care locuiam. Nu-mi amintesc sa fi vazut colegi de-ai mei razand alaturi de ea, dar tot imi venea sa fug de rusine si de nervi. Nu eram singura la adresa careia avea mereu comentarii rautacioase. Si nici singura care nu se apara in nici un fel.

Daca bullying-ul se vindeca prin empatie, atunci eu as pune auto-empatia prima.
Si iubirea.

Sursa foto: girlslife.com



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu