Cum am petrecut 6 zile fara carne


Ok, recunosc, sunt un om carnivor. Si nu inteleg de ce, dintr-o data, asta ma face sa ma simt usor vinovata. Habar n-am ce s-a intamplat. S-o luam cu inceputul: eu, bebelus aflat la inceput de diversificare sau ceva pe-acolo, oricum, omulet cu doi-trei dinti, printre primele cuvinte pe care le lansez in univers
se inalta tantos ( a se citi tzantzos) suavul "cane", substitutor pentru "carne" si adesea pronuntat din gat, cu accente grave spre horror. Parintii isi amintesc de racnetele care insoteau acest cuvant si de cum se chinuiau sa inlocuiasca carnea pe care o solicitam in special in toiul noptii, cu orice altceva gen biscuiti, branza, legume. Na, pe vremea aia, carnea era lux si nu aveau mezeluri in frigiderul minuscul pe care nu-mi amintesc sa-l fi deschis eu decat pe la 10-11 ani. Probabil pentru ca nu avea carne in el.
Asa s-au scurs multi ani. Vreo 30. Si. Pana cand, goana mea dupa carne s-a domolit subit. Dupa vreo doua saptamani in care am testat regimul Montignac si am facut exces de carne si lactate ( din vina mea, ca regimul nu te indeamna la asta!), pur si simplu am simtit sa fac o pauza. Si nu oricum. Prima zi a fost chiar in weekend, cand ne-am strans la un gratar, iar eu, pentru prima data, am mancat doar ciuperci cu rosii coapte. Si a fost super! Asa de mult mi-a placut, ca am continuat toata saptamana, iar zilele au trecut, culmea, la fel ca si pana atunci. Nu s-a oprit timpul, nici inima mea, ba din contra. Dupa cele 6 zile ma simteam energica, mandra si fresh. In mare, am mancat doar paine de secara, seminte crude,migdale, nuci, fructe si legume proaspete, branza si tofu, dovlecei copti, fasole verde, salate...nici nu mai stiu, in general chestii simple, usor de preparat. Ideea e ca nu am simtit nici o nevoie de carne si m-am simtit excelent.
In schimb, in ziua a 7-a, iar am fost la gratar. Si desi venisem cu de toate de acasa (conopida, sfecla, ciuperci, vinete), pe masura ce vorbeam cu ceilalti despre pauza mea de carne, pofta mea de carne crestea. Probabil si pentru ca tot vorbeam despre asta. Am inceput sa ma simt vinovata, pe de o parte pentru ca pofteam, pe de alta parte pentru ca nu-mi ascultam corpul, iar pe o alta parte pentru ca tot afirmasem ca nu voi manca deloc carne si fix asta vroiam sa fac. Si asta am si facut. Si a fost ok.
Azi e ziua a 8-a. O noua zi fara carne. Nu stiu ce va fi. Sper sa invat sa imi ascult corpul mai bine. Cert este ca aceste prime zile fara carne din viata mea de adult au fost la fel ca si celelalte, doar ca mai usoare si mai pline de prospetime si de arome nealterate. M-am bucurat sa simt gustul fiecarui aliment, fara a-l umbri cu cel al carnii care tinde sa acopere restul aromelor dintr-o farfurie.
Nu mi-am propus nimic.
Sa ramanem fideli noua insine! O noua saptamana incepe.