2011/12/13

Ritualuri dulci, amintiri cu miere si Apidermaliv

Bunicul meu era apicultor. M-am nascut iubind mierea, fagurii, stupii, bazaitul de albine. Am crescut cu miere pe masa in fiecare zi si in lumea mea, cafeaua, ceaiul si limonada nu se servesc decat cu miere. Am incredere in miere ca in apa din fantana si stiu ca daca n-ar mai exista alta mancare pe lume, as putea trai linistita doar cu o bucata de fagure cu miere proaspata. Acesta este si va ramane unul din punctele mele sensibile, iar puterea de atractie functioneaza perfect cand aud cuvantul magic. Probabil ca sunt clientul ideal pentru creatorii de apicosmetice si ma bucur ca e asa. Complexul Apicol Veceslav Harnaj este unul din producatorii mei preferati din Romania, primul produs pe care l-am incercat acum cativa ani fiind celebrul Apidermin, cu care m-am inteles extraordinar.
Anul acesta am avut ocazia sa descopar crema Apidermaliv si gama cu acelasi nume, care include si o masca pentru ten, balsam de buze si creme pentru calcaie. Fiecare produs isi indeplineste promisiunea, iar testarea lor nu a facut decat sa intareasca pozitia lor in topul meu personal. Pentru ca despre crema Apidermaliv s-a mai scris in mediul online, va recomand cu caldura cremele pentru calcaie pentru repararea pielii sau doar pentru intretinere, mai ales in sezonul rece. Si trec repede la preferatele mele: balsamul de buze si masca.
Balsamul Apidermaliv este un deliciu, un desert pentru buze, mi-e greu sa nu mananc din el dupa ce il aplic pentru ca are un gust grozav. Dar stiu ca este extrem de benefic pentru buzele mele asa ca il las acolo sa actioneze si sa-si faca treaba. Si o face foarte bine. M-a ajutat sa scap de micile crapaturi care se instaleaza odata cu venirea frigului, iar acum lucram impreuna la rehidratarea buzelor. Este micut, usor de aplicat (desi mai e loc de imbunatatiri), textura este usor absorbita, iar senzatia...extrem de naturala fata de alte produse, care au un efect de incarcare. Iar secretul sta in continutul 100% natural al acestui balsam de buze, format din ceara de albine, miere, laptisor de matca si ulei de portocale.
Masca Apidermaliv este un rasfat la randul sau, iar tenul, gatul si decolteul profita indelung de ingrediente, din nou, 100% naturale: laptisor de matca, ulei de masline, unt de shea si miere. Masca are textura usor uleioasa, dar consistenta, imi place mirosul, imi place cum se intinde pe piele si cat de usor se aplica. Minutele de asteptare le dedic relaxarii, astfel ca intregul ritual devine pentru mine un moment de armonie. Provocarea este la final, cand am nevoie de mai multe incercari pentru a indeparta surplusul de produs, dar rezultatul este unul de catifelare instantanee si uit repede. Folosesc masca saptamanal, efectul sau fiind unul hranitor, anti-rid si stimulator.
Va doresc sa incercati produsele Apidermaliv iarna aceasta, nu de alta, dar e pacat sa nu va bucurati de bunatatile gamei in acest sezon, cand pielea are nevoie de o ingrijire speciala si dulce. Le puteti gasi aici: http://magazin.complex-apicol.ro/, alaturi de alte produse apicosmetice.

Schimbare

Acum aproape un an, incepeam sa scriu pe acest blog. Va vorbeam atunci despre o melodie a Analiei Selis, care imi mergea la suflet ca o haina groasa pe care o imbraci atunci cand ti-e frig. Azi am descoperit o noua melodie si cred ca nu e deloc intamplator.
Asa ca impart din nou cu voi un cantec de suflet, ca un reminder pentru mine si pentru fiecare dintre voi care rezoneaza la astfel de cuvinte: sa nu uitam niciodata cine suntem cu adevarat, sa nu uitam ca viata este buna, ca este un dar si o binecuvantare, indiferent de probleme si de temeri, ca avem in noi forta, puterea si rezistenta unui soare si ca exista ceva mai presus de tot ce e negativ in noi sau un jurul nostru. Exista iubire, exista divinitate in fiecare dintre noi si exista o capacitate incredibila de a face bine. Este capacitatea de schimbare.
Acesta e cadoul meu de iarna:
Pavel Stratan- O schimbare
http://www.a1.ro/showbiz/muzica/video-asculta-pavel-stratan-o-schimbare-182878.html

2011/11/27

Revicel- prima intalnire, prima aplicare

Va place ardeiul iute? Mie nu. Cel putin nu in mancare :). Singura varianta care imi place este cea uscata, pe care o folosesc in aranjamentele de decor, dar asta nu inseamna ca nu stiu cate beneficii contine aceasta planta. Principalul sau rol? Revitalizarea. De la asta au pornit si cei care au formulat crema anticelulita Revicel- http://www.revicel.ro/- crema pe care am primit-o si eu acum cateva zile in cadrul campaniei Trender. Ambalajul este unul cu design fashion si te face sa te apropii mai cu drag de subiectul "celulita". Compozitia este ca o crema pentru prajituri: fondanta, pufoasa si aromata. Iar aplicarea - extrem de facila, in comparatie cu alte produse din aceeasi categorie: se intinde usor, patrunde rapid, nu necesita un masaj indelungat, iar senzatia este de usoara incalzire. Pielea ramane catifelata dupa aplicare, iar cei del arevicel recomanda doua aplicari pe zi pentru un efect maxim. Secretul cremei consta in combinatia de alge marine si ardei iute, care ajuta la arderea grasimilor, eliminarea celulitei si a vergeturilor si asigurarea unui echilibru biologic al pielii. Voi scrie mai multe despre efecte dupa cele patru saptamani de utilizare. Stay tuned and smile!

2011/11/14

New in town: crema Herbagen

Ne place sa fim frumoase, dar daca putem fi chiar acum, e si mai bine. Asa se explica succesul enorm al produselor care promit efecte instantanee, desi noi stim ca orice lucru durabil se obtine in timp. Cu toate acestea, tocmai mi- am achizitionat si am inceput sa folosesc o crema Herbagen, cu efect antirid imediat. Nu am ales-o pentru denumire :), ci pentru lista de ingrediente, pe care v-o voi dezvalui in curand, in cadrul unui review. Pana atunci,  va pot spune ca sunt foarte incantata de textura, de aplicarea facila, de faptul ca patrunde foarte usor in piele. Am mai folosit creme Herbagen acum cativa ani si am fost multumita si atunci. Ma bucur ca am redescoperit brandul pentru ca vreau sa il testez din nou, cu ochiul critic mult mai informat din prezent :).
Daca va intalniti cu ea in magazin, opriti-va macar si cititi ingredientele. Crema contine proteine cu masa moleculara mare extrase din fructul de Argania originar din Maroc.
Va tin la curent cu aceasta experienta, pe curand!

2011/11/02

Experienta mea Cosmetic Plant

Folosesc de peste doua saptamani produsele Cosmetic Plant si m-am gandit sa va povestesc si voua despre cele trei nou-venite in trusa mea de ingrijire: lapte demachiant, crema pentru maini si crema anti-cearcan, din gama cu ulei de catina si masline Cosmetic Plant.
In primul rand, sunt incantata de textura, mirosul si culoarea produselor, dar si de ingredientele active: uleiul de catina si de masline, ingrediente in care eu cred si care si-au dovedit eficacitatea de-a lungul timpului, fiind foarte indicate pentru hidratarea pielii, hranirea ei si protectia pe timpul iernii.
Am facut propriul meu clasament, astfel ca va voi prezenta produsele in ordinea locului pe care il ocupa in topul meu:
1. Premianta- Crema pentru maini 
Cu efecte emoliente si regenerante, crema te cucereste de la prima aplicare. Are o textura bogata, intens hidratanta si catifelata. Nu e nevoie de o cantitate mare de produs pentru a-ti ingriji mainile, textura este usor absorbita dupa doar cateva miscari de masaj, iar efectul este minunat: pielea este fina, pufoasa, zonele aspre dispar, iar senzatia de catifelare dureaza foarte mult timp. Crema contine vitaminele A, E, F si D si creeaza un film protector pe piele- exact ce imi doresc de la o crema pentru sezonul rece. Crema Cosmetic Plant a trecut chiar si testul final al tatalui meu, un mare consumator de creme pentru maini, pentru ca se confrunta adesea cu pielea crapata si uscata dupa sezoanele de lucru in gradina. dupa cateva zile de aplicare, crema a actionat ca un tratament si i-a vindecat efectiv pielea, iar acest lucru i-a adus acestei creme premiul I din partea mea.
2. Medalia de argint- Crema contur ochi anticearcan
La capitolul creme pentru ochi, eu sunt consumatorul activ din familie. Nu m-am confruntat decat foarte rar cu cearcanele, insa ingrijirea pielii din jurul ochilor este o prioritate pentru mine. Asadar, am folosit crema anticearcan Cosmetic Plant doar pentru ingrijire si ma declar foarte incantata de rezultate. Dedicat tenului normal si mixt, pentru orice varsta intre 20 si 60 de ani, crema contine ulei de catina, masline, samburi de struguri, vitaminele A si E, pantenol si petide din orez si soia- un mix bogat in beneficii pe care l-am folosit cu incredere. Aplicarea este facila, textura este semi-grasa, dar patrunde rapid in piele, iar efectul este de catifelare intensa a pielii, de luminare a zonei ochilor si de protectie. Eu am aplicat-o si dimineata si seara, iar ambalajul de 30ml iti permite sa aplici ori de cate ori simti nevoia, fara a-ti face griji ca deja trebuie sa-ti cumperi alta dupa 2 saptamani.
3. Bronzul- Laptele Demachiant Vitaminizant
Laptele demachiant este destinat tenului normal si mixt, insa pentru mine, textura este un pic cam mult- este foarte consistenta si se intinde mai greu, semanand mult cu o crema. Eficienta sa este buna, indeparteaza foarte bine machiajul, doar utilizarea este mai greoaie. Parerea mea este ca ar fi mai indicat pentru tenul uscat. Prin urmare, il recomand ca achizitie, insa e bine sa stii la ce sa te astepti din punct de vedere al texturii. Sunt convinsa ca exista si persoane care apreciaza textura mai groasa a demachiantelor, insa pentru celelalte, o textura mai fina si mai fluida ar fi bine-venita.
Ma bucur ca am intrat in campania Cosmetic Plant si Trender, am primit produse de buna calitate care isi vor pastra locul  in trusa mea si dupa terminarea campaniei. Astept parerile voastre daca ati testat produsele Cosmetic Plant sau daca intentionati sa vi le achizitionati.
http://www.cosmeticplant.com/
Pana atunci, sa aveti inspiratie multa si soare din plin!

2011/10/29

Cum e cu autenticii?

Am observat ca in ultimul timp am tot folosit cuvantul "autentic" vorbind despre oamenii din jurul meu. Nu stiu de unde aceasta noua pasiune. M-a apucat la o nunta. Am zis ok, asa e la nunta, mai vezi pe cineva, iti mai dai cu parerea, dar deja vad ca ma tine cam mult si in seara asta am zis sa ma opresc un pic ca sa-mi dau seama daca macar eu stiu ce vreau sa zic cu autenticitatea asta.
Pentru inceput, as vrea sa definim termenul. Cam ce-ar putea sa insemne? Un om e autentic daca...este sincer? daca este deschis? daca este el insusi...indiferent de cum e el? daca este constant? daca manifestarile sale il reprezinta cu adevarat...daca nu isi ascunde personalitatea si sentimentele? Cred ca am incropit o definitie:) Deci sa fii tu insuti, in mod cat mai constant, sincer fata de tine si fata de ceilalti. Bun. Am vazut oameni autentici. Nu neaparat mi-au placut, dar m-am bucurat sa ii intalnesc, sa ii cunosc, sa ii observ. Pentru ca erau autentici. Pe sistemul "cam ciudat... dar autentic :)". Dar am vazut si oameni care nu erau autentici. Care isi schimbau dispozitia, expresiile, discursul si principiile intr-un amalgam din care n-am mai inteles nimic. Si nu mi-a mai placut. Chiar daca nimeream persoana intr-un moment de dispozitie buna, faptul ca simteam ca acea dispozitie nu o reprezinta in totalitate, gandul ca poate fi un rol, o masca, o deturnare a atentiei, ma facea sa ma simt inconfortabil. De ce? Pentru ca ne place sa stim la ce sa ne asteptam de la cei din jurul nostru. Pentru ca vrem sa cunoastem, sa avem elemente constante in viata noastra, sa ne putem crea asteptari care se se si implineasca...Pentru ca vrem sa stim ca daca ne vedem cu "Ana" o sa stam la vorbe pana dimineata, daca e "Maria" o sa radem cu pofta, daca e " Ioana" o sa filozofam. Si nu ne place cand o chemam pe Ana in vizita ca sa ne descarcam sufletul, iar ea o tine numai in glume si radem , dar nu de glume aveam nevoie.
Exista si alta perspectiva?
Am putea crede ca nu ne plac "ne-autenticii" pentru ca avem o nevoie de control? Pentru ca nici noi nu suntem autentici intotdeauna? Pentru ca ar trebui sa acceptam ca fiecare are dreptul sa fie in ce fel vrea, cand vrea si cum are chef, ca nu putem eticheta oamenii in felul asta, limitandu-le astfel personalitatea...? Ca insusi amalgamul de stari, dispozitii, principii si schimbari poate fi un semn de autenticitate? Ca noi suntem cei care trebuie sa ne adaptam la situatii si nu sa plecam cu atat de multe asteptari la o intalnire?
Sau sa faca fiecare ce vrea si norocul celor care se sincronizeaza?
Sau...sa fie oare vorba de intentie? Inclin sa cred ca a judeca "autenticitatea" doar dupa manifestarile exterioare ne poate duce la o concluzie incorecta sau nedreapta si cred ca intentia este chiar elementul cheie. Sunt azi , in acest moment, ironic pentru ca: asa sunt eu? asa vreau sa fiu pentru ca celorlalti le place sa fiu asa? pentru ca simt nevoia sa exprim ceva in modul asta? Cred orice varianta de raspuns care nu are legatura cu conformarea pentru a fi aprobat de ceilalti poate fi considerata ok . Si cred ca asta m-a si deranjat in cazul persoanelor pe care nu le-am considerat autentice: faptul ca aveam senzatia ca totul era facut pentru public.
Dar este de inteles. Cu totii avem momente in care nu suntem autentici, momente in care nevoia noastra este sa fim acceptati de ceilalti. Si este OK. Atata timp cat nu duce catre un dezechilibru, atata timp cat nu ajungem sa ne ascundem sistematic personalitatea, parerile si sentimentele doar de dragul celorlalti.
Concluzii:
1. Ma bucur ca scriind am reusit sa imi clarific lucrurile si am reusit sa flexibilizez termenul "autentic"pentru mine. Pentru ca am adesea tendinta de a cataloga, de a crede ca ori esti asa ori nu esti. Gandirea alb-negru.
2. Un om nu este 100% autentic sau 100% "ne-autentic". Trecem de la o faza la alta in functie de situatie, de interlocutor, de nevoi, de chef.
3. Idealul meu ramane echilibrul. El, in general, dar si la acest capitol.
4. Putem face multe exercitii de flexibilizare incercand de fiecare data sa ne raspundem la intrebarea "poate fi si altfel?".
5. E loc si de interpretari mai bune. Ne mai gandim, mai analizam, mai observam. Astept parerile voastre. Autentice :)


sursa foto: http://margiewarrell.com

2011/10/17

Draga trenderita...

                          



Cel mai frumos lucru pentru un beauty editor/blogger/lover este sa testeze produse si sa le descopere beneficiile. Cosmetic Plant si Trender mi-au oferit aceasta bucurie si m-au invitat in campania Cosmetic Plant. Am primit trei produse din gama cu ulei de cătină şi măsline: un lapte demachiant vitaminizant, o cremă pentru ochi anticearcăn şi o cremă pentru mâini. Cum am primit coletul, cum m-am pus pe citit! "Draga trenderita...." - asa incepeau instructiunile de campanie si n-am putut decat sa ma bucur si sa citesc mai departe, cu zambetul larg si curiozitatea copilului care deschide cadouri . Am parcurs prezentarea campaniei, lista cu ingrediente pentru fiecare produs si brosura de prezentare Cosmetic Plant.  Despre ingrediente vom vorbi in postarile viitoare, insa de-abia asteptam sa va spun cat de impresionata sunt de complexitatea ofertei acestui brand. 
Mi-am dat seama că nu ştiam decât 10% din creaţiile acestei companii şi mă bucur enorm că, odată cu această campanie, am avut ocazia să descopăr existenţa unor produse care şi-au câştigat deja un loc pe lista mea de shopping: - loţiunea tonifiantă pentru păr cu ardei iute
- crema de zi cu măceşe 
- emulsia hidratantă-vitaminizantă pentru gât şi decolteu. 
Si sa nu uit de gama pentru mame si bebelusi, Me &Mom. Nu-i asa ca suna foarte bine? Voi stiati de aceste produse?
Vă voi ţine la curent cu toate etapele experienţei mele alături de cele trei produse Cosmetic Plant şi astept parerile voastre despre brand, daca ati avut ocazia sa folositi produsele Cosmetic Plant. 

2011/10/16

Fashion vibe @ Gerard Darel

Asa cum am promis, am revenit cu mai multe imagini de la lansarea celui de-al doilea magazin Gerard Darel din Romania, eveniment care a adunat multe vedete locale in jurul colectiei toamna-iarna semnate Gerard Darel. Dintre toate, le-am ales pe cele ale caror tinute m-au inspirat: Laura Cosoi, Venera Arapu si Simona Untaru, Simona fiind castigatoarea Look of the Year in Italia si purtand la lansare top, jacheta de piele si plic by Gerard Darel.


Din colectia GD din acest sezon, promovata de frumoasa Robin Wright, m-au atras in primul rand materialele utilizate, dantela neagra, matasea cu imprimeuri florale, pielea de o calitate exceptionala si accesoriul cel mai important: Simple Bag, o noutate a acestui sezon. M-am bucurat sa regasesc in magazinul din Baneasa Mall multe din creatiile pe care le-am admirat pe site-ul companiei si m-am bucurat si mai mult pentru ca am avut ocazia sa stau de vorba cu Marianne Romstain, General Manager si CEO al companiei si cu Raymond Cahen, International Director Gerard Darel, despre colectiile Pablo- un alt brand Gerard Darel, care pe mine m-a cucerit la Paris. Incantati ca eram familiara cu brandul, cei doi au declarat deschisa ideea lansarii sale in Romania...candva. Am ciocnit sampanie multumita de raspuns si pentru ca acest brand imi place, va invit si pe voi sa il descoperiti aici: http://www.pablo.fr/fr/?pe2011

2011/10/14

Proposal by Gerard Darel

Miercuri am avut placerea de a participa la deschiderea celui de-al doilea magazin Gerard Darel din Romania: il gasiti la Baneasa Mall, la parter, intr-o locatie high-style care aduna cele mai recente creatii Gerard Darel. In imagine am ales pentru voi o rochita neagra din piele minunata, cu un croi simplu, cusaturi extrem de fine si margini nefinisate, o alternativa indrazneata pentru little black dress. M-a atras imediat ce am atins-o gratie materialului care reflecta calitatea tuturor creatiilor Gerard Darel: pielea este atat de moale incat parca iti pare rau ca are captuseala si nu o poti simti in totalitate pe corp.
Voi reveni cu mai multe informatii si imagini de la eveniment...see you soon!

2011/10/11

Definitii

Dam atat de multe definitii lucrurilor din viata noastra incat nici noi nu mai stim ce sunt.

Dragostea...exemplul cel mai bun. Va suna familiar expresia "daca mi-a zis asta , inseamna ca nu ma iubeste"? Sigur ca va suna :)

"- Daca nu mi-a raspuns in clipa aia, inseamna ca nu ma iubeste, nu?
- Da, tacerea nu inseamna niciodata ceva bun...
- Plus ca nu m-a sunat toata ziua,  nu m-a sarutat imediat ce a intrat in casa, nici nu ma mai priveste cum ma privea inainte...
- Cred ca nu te mai iubeste...
- Sa nu-ti mai zic ca s-a si uitat dupa o tipa la semafor, a iesit tocmai azi cu prietenii si nici nu si-a dat seama de ce eram suparata..e clar. Nu ma iubeste!
- Daca a facut toate astea, inseamna ca e grav...
- Da, dar mi-a raspuns mai tarziu la intrebare, m-a sunat in toiul noptii, mi-a facut o surpriza, mi-a zis ca ma iubeste ca in prima zi si m-a sarutat pana am adormit.
- Hmmm, nu stiu ce sa zic...
- Si l-am vazut eu ca inca mai inchide ochii cand ma saruta...
-Ei...atunci te iubeste, fata!"

Casnicia...alt exemplu.

"- O casnicie inseamna o mare dragoste.
- Cu siguranta, altfel nu e casnicie adevarata.
- Dar casnicia nu inseamna si respect?
- Ba da. Si inseamna si incredere si fidelitate si sa fii tot timpul impreuna si sa ai concedii memorabile...
- Concedii in doi sau in grup? Ma mai iubeste daca vrea sa iesim in 4?
- Hmmm..depinde de cate concedii ati facut in doi pana in momentul in care iti propune!
- Auzi...dar daca nu e el dragostea aia mare? Cum stii ca el e alesul?
- Pai cum sa nu stii? Alesul e atunci cand simti din prima clipa ca el e, nu? Si atunci cand te cere in primii trei ani de relatie. Si atunci cand in orice moment al zilei, daca te gandesti la el, simti un fior...
- Care fior?
- Cum care fior? ala al dragostei care te completeaza...nu stii povestea cu sufletul pereche? Sufletul pereche inseamna sa nu va mai dezlipiti ochii unul de la altul.
- Toata ziua? "

Iar lista poate continua...dar simt nevoia sa fac o pauza de la cuvinte si sa ma las sa simt, fara a mai clasifica, eticheta si indosaria... macar in seara asta :)

Somn usor!

2011/10/03

Fasoane la Fason


Capricii, mofturi, dorinte...rasfat! Sunt cuvinte care noua, femeilor, ne plac la nebunie. Iar eu le-am gasit recent un loc unde ele nu sunt considerate pacate: salonul Fason by Cristima Grama se joaca cu formele artei, dar si cu formele rasfatului intr-un mod extrem de natural astfel incat sa te simti ca acasa de indata ce intri in salon. 
Pentru mine, saptamana trecuta a fost prima intalnire cu echipa Fason: am raspuns invitatiei lui Alice Nastase Buciuta, redactor-sef al revistei Tango, la vernisajul expozitiei de fotografii realizate de-a lungul timpului de revista Tango cu vedete ale caror coafuri au fost realizate de Cristina Grama. Am vazut imagini absolut fascinante cu Loredana, Maia Morgenstern, Valentina Pelinel, Daniela Nane, Dana Razboiu sau Monica Tatoiu, fotografii care isi vor juca cu siguranta rolul de inspiratie pentru clientele salonului Fason. 
    A fost un eveniment special prin atmosfera familiara pe care am gasit-o la Fason, alaturi de Cristina Grama si Roxana Iliescu si un mix interesant de invitati, de la trupa Live on Mars, echipa Tango, Maria Radu, Lora, cititoare ale revistei sau cliente ale salonului. 
    Am vazut colectia de coafuri pentru toamna-iarna a Cristinei Grama, "Jazz", o colectie unde femeia anului 2012 sparge granitele timpului si readuce in prezent stralucirea perioadei interbelice intr-o varianta reinterpretata prin forme nonconformiste. Nonsalanta, puternica, extrem de senzuala si neaparat blonda- acestea ar fi directiile compozitiilor Cristinei Grama, care mi-a dezvaluit ca a ales blondul ca un simbol al epocii care a inspirat-o. 
"Blondul este o culoare unitara, feminina, care s-a purtat foarte mult in perioada interbelica si care revine in 2012 cu o multitudine de posibilitati, cu nuante de la cald la natural sau metalic. In special pentru Romania, blondul este o culoare care isi poate gasi cu usurinta armonia cu orice tip de ten, fiziologia romancelor fiind una care permite nuante de blond, bineinteles, perfect adaptate tipului de ten", mi-a explicat Cristina Grama. 
Ce mi-a mai placut:
- am intalnit-o pe Simona Catrina, editor coordonator la revista Tango- o femeie pe care o admir si mai mult acum, dupa ce am vazut personalitatea calda si discreta din spatele articolelor efervescente pe care le citesc intotdeauna cu drag
- pasiunea Cristinei Grama in crearea unui look total, nou, insa aparent nestudiat..probabil asta inseamna talent cand te numesti "Hair Designer"
- cafe latte-ul de la Musetti care mi-a aromat dimineata si pe care vi-l recomand daca nu va plac zilele fara cafea
- faptul ca am aflat de la Cristina Grama ca mi-ar sta bine blonda. Iar daca o sa iau vreodata aceasta decizie, cu siguranta ma voi abandona echipei Fason! 


 PS: incercati sa explorati lumea frumusetii interioare si exterioare, profitati de orice intalnire, orice pauza de cafea, orice invitatie sa cunoasteti oameni si locuri noi. Rasplata acestei deschideri fata de lume este delicioasa!               


2011/09/29

Sa visezi ca poti schimba lumea .....

" Daca mai sunt oameni fericiti pe strada, inseamna ca lumea e inca locuibila"

Ma simt extrem de agasata in ultima vreme. Pe de o parte, simturile mele sunt asaltate de stiri negative din toate partile, in special prin mass-media, bineinteles. Morti, ucisi, sinucisi, raniti, corupti, inculti. Prin ochii televizorului, lumea devine automat un loc oribil, periculos, unde nu exista siguranta si care e  plin de suspiciune, frica si neincredere. Pe de alta parte, o multime de voci publice sau mai putin publice ma intoxica cu lamentarile lor fata de aceasta invazie de stiri negative. In traducere, “vai ce oribil e ca stirile sunt oribile”. Si atat. Discutiile nu merg mai departe, in cel mai bun caz se ajunge la o nostalgie pentru epoci de aur pe care, de altfel, nimeni dintre cei care le evoca nu le-a trait. In acelasi timp, exista multitudinea de carti de dezvoltare personala si autorii lor, care parca te fac sa crezi ca exista o speranta, dar carora le vin de hac vocile care spun ca totul e o conspiratie care sa ne faca sa nu ne mai razvratim si sa devenim niste legume. Azi pur si simplu m-am saturat de toata aceasta lupta si am plecat la o plimbare cu masina. Am mers incet si am incercat sa privesc cat mai mult in jurul meu. Pe sistemul, cand nu mai stii pe cine sa crezi, incearca sa vezi cu ochii tai.
Vreti sa stiti ce am vazut? Incredibil…foarte multi oameni happy. Nu zic ca atinsesera nirvana, insa pe chipurile lor, in secundele in care eu am apucat sa-i vad, se citea calmul, linistea, speranta, placerea. Am mers  mult printr-o zona marginasa a orasului si cei care puteau fi vazuti pe strada erau muncitori, vanzatori, oameni  care aveau o zi libera si trebaluiau prin curte sau pe la porti, oameni care veneau de la cumparaturi si tot asa. Poate ca la nivel macro, statisticile nu sunt prea bune, insa la nivel micro, adica cel in care traim efectiv, lucrurile nu mi-au parut deloc rele. Unii oameni zambeau, altii erau in pauza de la munca si mancau, spuneau glume si se uitau dupa fete frumoase. Altii munceau in ritm lent, nimeni nu parea sa se grabeasca si nimeni nu parea disperat.
Poate ca nu vom gasi in fiecare zi aceste resurse pe strada, desi v-as propune sa facem un exercitiu si sa incercam sa ne uitam efectiv la oamenii din jurul nostru si  sa numaram chipurile vesele sau senine. Cand le vom gasi si sunt sigura ca le putem gasi oriunde, vom intelege lumea in propriul nostru mod si vom vedea cu ochii nostri ca totusi aceasta lume in care traim nu este nici atat de oribila, nici atat de disperata, nici atat de bolnava precum credem. Ca poate problema e in fiecare dintre noi, in perceptia noastra. E posibil sa fie asa, nu? Si daca da, de ce nu acceptam toti asta? Poate lumea ar fi un loc mai fericit. Ei bine, cred ca nu acceptam asta pentru ca atunci ar trebui sa acceptam si faptul ca solutia este tot la noi, la fiecare dintre noi. Dar e mult mai usor sa stai deoparte si sa spui” ce oribil e!”,  decat sa iti asumi rolul in societate si sa incepi sa actionezi , in primul rand cu tine, in universul tau, in viata ta.
Recunosc, eu sunt din tabara celor care cred in lucrurile bune, celor care vor sa se dezvolte personal, care actioneaza si reactioneaza.
Insa indiferent de ce parte ai fi, cred ca dupa lamentarea obligatorie, ar fi bine sa urmeze si intrebarea” ok, acum ce facem?”.
To be continued…

2011/09/02

Free Hugs si Vitamina C


Part I.
Sunt racita. Da, stiu , e cald afara si mai e si vorba aia ca numai prostii racesc vara..sau iarna, dar cert e ca de vreo doua saptamani sunt racita. C-o fi de la dormitul cu geamul deschis si aerul conditionat sau c-o avea vreo legatura cu faptul ca am reusit sa strang ceva dezamagiri de pe la prieteni, asta nu mai stiu. Si nici nu mai am chef sa analizez asa ca apelez la varianta de rezerva a bunicilor care, indiferent daca te doare capul, maseaua, o mana, spatele sau sufletul, spun:” o fi de la curent, maica”J. Oricum ar fi, in loc de vitamina C pentru suflet, am citit in disperare si am incercat sa inteleg faza cu imperfectiunea situatiilor din viata.  
Nu pot sa zic ca mi-a reusit in totalitate, dar am indulcit cumva lucrurile si am aflat lucruri super interesante…cum ar fi ca avem nevoie de minim 4 imbratisari pe zi. Cool, huh? Si asta doar pentru a ne mentine nivelul minim de afectiune. Pentru upgrade, avem nevoie de 12 imbratisari pe zi. Acum, nu stiu cat o fi de demonstrata aceasta idée, insa eu o cred si chiar am inceput sa fiu atenta la asta. Chiar si eu, care ma credeam o mare lipicioasa, tot simt nevoia de un plus de entuziasm la acest capitol. 
Poate ca suntem noi mai padureti, mai ales noi cei din mediul urban, poate ni se par prea desprinse din filmele americane aceste imbratisari, insa dupa ce am testat experienta cu noul meu ochi critic si informat, garantez ca o imbratisare la timpul ei functioneaza neasteptat de bine, iar daca multiplici cu 12 esti deja la super inaltime. Principiul este simplu: imbratisarea este primul gest de afectiune pe care il primim cand venim pe lume, fie ca suntem luati in brate de mama sau de cineva din personalul medical, iar din punct de vedere fizic, imbratisarea detensioneaza muschii si elibereaza o parte din excesul de energie/furie care ni s-a acumulat in corp.  
Sper ca v-am convins sa va deschideti bratele mai des. 
O sa primiti si o sa oferiti in acelasi timp, iar asta nu poate fi decat de bine!

Part II. 
Daca la primul capitol nu am avut un succes total, ceea ce mi-a reusit 100% a fost experienta cu vitamina C pentru ten. Sa nu credeti ca el nu a suferit odata cu mine, doar ca aici a fost mult mai simplu. Am urmat, timp de 10 zile, un tratament pentru ten de la The Body Shop: Vitamin C Facial Radiance Powder Mix- tratament de iluminare a tenului. Ieri s-au incheiat cele 10 zile, iar concluzia mea este ca a meritat. Am primit, odata cu produsul, un continut vitaminizant, o piele mai radianta, un aspect proaspat si sanatos al tenului, mini-sedinte de masaj obligatoriu al fetei si, preferatul meu, un mic ritual care mi-a transformat pentru 10 zile rutina ingrijirii zilnice.
Ce mi-a placut (ordinea nu e relevanta):
  • Ambalajul si utilizarea extrem de usoara: vitamina C se elibereaza din capac, se agita si apoi se aplica continutul in fiecare zi, inainte de crema hidratanta.
  • Textura usor uleioasa a serumului, dar care se absoarbe uimitor de rapid prin masajul cu miscari circulare la nivelul decolteului si al fetei (eu avand tenul mixt)
  • Continutul bogat, imbogatit cu 5% vitamina C pura, extract de camu camu-sursa naturala de vitamina C si aloe vera obtinuta prin programul Community Fair Trade din Guatemala.
  • Modul in care imi zambea fata in fiecare dimineata pentru ca efectul s-a vazut din primele zile: luminozitate, revitalizare, energizare.
  • Ideea ca fac ceva mai mult pentru sanatatea tenului meu, plus cele cateva minute doar ale mele la fiecare final de zi
  • Faptul ca dureaza doar 10 zile, ceea ce mi-a dat mult mai multa determinare si disciplina in aplicare.
Ce nu mi-a placut:
  • Un baiat de la un magazin The Body Shop mi-a zis sa il folosesc seara, inainte de somn si de-abia dupa cateva zile am citit pe prospect ca se aplica si dimineata, astfel ca am aruncat o treime din produs.
  • Nu este destinat tenului foarte sensibil. Nu stiu de ce, probabil e prea concentrat, dar ar fi bine sa existe o varianta si pentru tenul sensibil. Eu am un ten usor sensibil si nu am avut nici o problema.
De stiut:
  • Tratamentul este indicat doar de 2-3 pe an.
  • Dupa cele 10 zile, produsul trebuie aruncat, indiferent daca ati sarit o zi sau credeti ca inca arata bine continutul. 
  • Lista de ingrediente: water, propylene glycol, glycerin, peg 8, ascorbic acid, peg 7, glyceryl cocoate, olive oil peg 8 esters, peg 32, peg 40, hydrogenated castor oil, phenoxyethanol, panthenol, sodium benzoate, fragrance, disodium edta, linalool, aloe barbadensis leaf juice, limonene, benzyl benzoate, myrciaria dubia fruit extract, hexyl cinnamal, citronellol. Pret: 73 Lei
PS: Va doresc o toamna insorita, plina de imbratisari calde si alegeri inspirate!
 

2011/07/05

Ce am ales sa port vara asta


Sunt o femeie moderna, imi place sa schimb 4 tinute pe zi, ador sa merg la shopping. Pot sta o zi intreaga la raionul cu produse de ingrijire, in farmacie nu ma dezlipesc de raftul cu dermatocosmetice, am truse pline de produse de make-up si imi place sa vanez noutatile, sa descopar noi solutii pentru frumusetea mea si sa imi imbogatesc ritualul de ingrijire. Poate de aceea nu sunt un consumator fidel, insa intotdeauna exista dulcile exceptii.
Despre asta vreau sa va vorbesc azi, despre un produs care m-a cucerit definitiv si caruia ii promit devotamentul meu. Este fondul de ten Joviale, noua comoara a Ivatherm. Il folosesc zilnic incepand cu 1 iunie si de atunci am devenit prieteni apropiati. Stie cand am o dimineata proasta si ma ajuta sa-mi recapat buna dispozitie, stie cand sunt grabita, cand ma pregatesc pentru un eveniment, cand vreau sa fiu seducatoare. A ajuns sa ma cunoasca si ma intelege de fiecare data. Imi ofera exact ce am nevoie si imi place pentru a intrat in ritmul meu. Dimineata il gasesc usor, doar pipaind prin geanta, pentru ca are un ambalaj de sticla rotund si nu il pot confunda cu alte produse. Este un produs dermato-cosmetic, cu o bogatie de ingrediente care imi ajuta tenul: are o formula hidratanta, cu ulei de jojoba, vitamina E si provitamina B5.
Lista de ingrediente, fara parabeni, parfum sau fenoxietanol mi-a castigat increderea inca de la prima intalnire, insa ceea ce m-a convins a fost prima aplicare. Textura este absolut delicioasa, cremoasa, nu curge si se aseaza atat de frumos pe piele incat totul pare extrem de natural. Si se simte la fel. Dupa aplicare, imi simt tenul pufos si am ajuns sa ador senzatia asta si sa devin dependenta de ea. Acoperirea este foarte buna, rezistenta este medie (eu avand tenul mixt) daca nu aplic o pudra, dar chiar daca il aplic doar dimineata, tenul meu arata bine pana seara. Machiajul se fixeaza foarte bine pe el, iar faptul ca imi si protejeaza pielea, gratie filtrelor solare (SPF 15) il face cu adevarat de nepretuit, in special in zilele de vara.
Este perfect pentru tenul sensibil, pentru machiajul natural si pentru corectarea imperfectiunilor. Iar eu am descoperit ca este si foarte inteligent: cel mai mult ii place cand il aplic dupa crema Ivatherm cu SPF 20, cu ea se intelege cel mai bine si e si normal sa fie asa, avand in vedere ca ambele fac parte din frumoasa familie Ivatherm.
Iata asadar propunerea mea pentru aceasta vara: fondul de ten Joviale, crema de zi Ivatherm cu protectie solara, un gloss stralucitor, un blush in nuante de roz, ochelarii de soare, rochita cu floricele si un accesoriu in tendinte. Adaugati si revista voastra preferata si aveti un bagaj perfect pentru o zi superba de vara.
Have fun!

2011/06/23

Thankful

V-ati gandit vreodata ca exista ceva mai presus de grijile, temerile si dorintele noastre zilnice? Acel ceva ne cauta si noi tot fugim de el...Acel ceva este in sufletul fiecaruia dintre noi si este exact esenta fiintei umane. Este dorinta de a trai, de a fi in viata. Daca ne-am opri putin gandurile, ne-am da seama ca de fapt acest lucru este mai presus de toate si constientizand asta, nu ne-ar mai ramane nimic de facut decat sa ne bucuram ca suntem in viata. E atat de simplu...

Patrice- ain't got no...
http://www.youtube.com/watch?v=6EncAr1QY64

2011/06/20

Cum mi-am amintit eu viitorul- later edit :)

Am petrecut o zi intreaga refacand in minte sirul unor evenimente dintr-o bucatica din viata mea care nu mi-a placut deloc. Dupa ce am derulat de zeci de ori imaginile si senzatiile din trecut, bucatica respectiva a capatat proportii si a acaparat totul astfel ca mi s-a parut perfect firesc ca acelasi scenariu sa se repete si in viitor. Ba chiar l-am dus pana la capat, i-am vazut finalul si m-am ingrozit. Ajunsesem astfel sa-mi vad viata peste cativa ani, esuand intr-o varianta bine pusa la punct, chiar cu detalii si chiar argumentata. Deci totul parea posibil, plauzibil si chiar adevarat. Un singur lucru lipsea. Realul, prezentul, rationalul. Se pare ca acest creier minunat pe care il detinem nu prea stie sa faca diferenta intre real si imaginar, mai ales cand e vorba de senzatii fizice...tineti minte prajitura lui proust? Prin urmare, creierul meu nu s-a obosit sa caute prea mult in jur si a luat de-a gata povestea servita pe tava cu ceva timp in urma. Insa spre seara..cand culmea, in loc sa ma ia somnul, mi se trezesc toate simturile, mi-am dat seama ca ceva nu e in regula. Am luat o carte pe care o citesc de ceva timp si am citit despre obiceiul pe care noi oamenii il avem de a alege din trecut doar anumite lucruri si de a le folosi pentru a ne justifica defensiva. Insa pe axa timpului, asa cum a invatat-o la scoala, trecutul era clar delimitat de prezent si de viitor. noi avem tendinta de a le amesteca, ceea ce e normal, insa poate ar fi mai bine sa amestecam si amintirile frumoase, sa cautam contra-exemple la experientele negative, sa numaram ce-a fost bun si ce-a fost rau si sa tragem o linie dreapta, bolduita si colorata in verde fosforescent intre ceea am trait si ceea ce avem sansa sa traim. Sa ne oprim atunci cand reluam povesti trecute si sa ne intrebam incotro vrem sa mergem. Sansa ne-o facem singuri, prin alegeri, iar directia ne apartine si ea, porneste din noi si va asigur ca vizualizand un viitor innorat nu ne ajuta cu nimic. Asadar...dupa o zi chinuitoare, va pot spune ca am daramat scenariul pesimist, am gasit mai multe motive de fericire decat de tristete si pe acestea vreau sa mi le amintesc pentru viitor. In cartea de care va spuneam, autorul povestea despre un proiect realizat impreuna cu niste copii si care se numea asa: "in spatele oricarui nor exista un curcubeu". e bun de final, nu? Iar daca nu reusiti sa va amintiti lucruri frumoase pe care sa le inserati pe linia care incepe din prezent, mai bine mergeti sa vi se citeasca in palma :) somn usor!
LATER EDIT: am senzatia ca am scris haotic acest post. Prin urmare, incerc sa simplific spunand: chiar daca am avut experiente care nu ne-au facut fericiti in trecut, nu exista nimic care sa certifice re-aparitia lor, decat poate in mintea noastra. Iar teama ca ele se vor intampla din nou nu ne ajuta cu nimic, ci ne tine pe loc si nu ne lasa sa ne bucuram de prezent. Sa lasam trecutul acolo unde este, sa invatam din el, dar sa ne permitem sa savuram prezentul si sa lasam viitorul sa-si faca treaba: aceea de a ne surprinde si de a ne duce pe drumul bland al destinului.

2011/05/31

I wish I was a punk rocker with flowers in my hair...

Tocmai mi-a spus cineva ca sunt puerila.... si imi rod unghiile de 10 minute...  inteligenta emotionala, tot ce invatam din cartile de dezvoltare personala, calitatile de care suntem mai mult sau mai putin constienti, toate acestea nu ne fac adeseori mai putin vulnerabili la cuvintele celorlalti. "Puerila".....nu m-as fi gandit niciodata...sunt inocenta, copilaroasa, jucausa...dar puerila??!!
Cum oare ne demonstram atat de puternici in situatiile cele mai complicate din viata, dar lasam sa ne darame un cuvant? Ar fi multe explicatii de dat. Relatiile cu ceilalti sunt vitale pentru noi, simtim nevoia sa fim apreciati, admirati, iubiti. Avem nevoie de sustinerea si prezenta celorlalti in viata noastra, dar parca totusi nu mi se pare normal sa-mi strice ziua un cuvant. Asa ca trec peste si includ in acelasi timp toate celelalte posibile explicatii si va dau raspunsul meu: pentru ca asa alegem sa facem.
Pana la urma, eu aleg daca las acest cuvant sa ma chinuie sau il pun la distanta de mine. Responsabilitatea rostirii lui ii revine celui care l-a spus, este perceptia lui, iar atata timp cat eu nu ma consider puerila, responsabilitatea mea este de a nu lasa acest lucru sa ma influenteze. Nu de a ma enerva, nu de a cauta explicatii sau vinovati. Aceasta impartire a resposabilitatilor ne poate ajuta mult in momentele tensionate.
Desigur, ulterior, daca simtim ca e cazul, ne putem auto-analiza pentru a vedea daca chiar exista o urma de adevar. Nu suntem perfecti. Avem multe de invatat si pe acest drum al cunoasterii, de mule ori facem greseli. Ce imi doresc insa este sa nu mai lasam cuvintele aruncate de cei din jurul nostru sa ne clatine atat de puternic si sa ne intoarcem de fiecare data la ceea ce stim noi insine despre noi si la increderea in sine.
Iar ce stiu eu este ca sunt o visatoare, cu ochi de copil si minte matura.
Si iubesc perioada hippie, cu toate visele ei nebune!
http://www.youtube.com/watch?v=t2ohGVgfyIs

2011/05/02

Let's think eco: despre gandurile prietenoase

Vorbeam intr-o alta postare despre existenta obiceiurilor toxice. Ei bine, si eu am astfel de obiceiuri si nu, nu ma refer la fumat. Aceste obiceiuri de care va vorbesc scot si ele fum, dar nu de la frunze de tutun, ci de la gandurile care ajung sa te arda la foc mocnit. Dar azi dimineata, cand m-am trezit si am simtit iar miros de fum, am zis "pana aici! ce e asta? bar de negri?"
Mi-am format un obicei din a pune raul in fata, ascunzandu-ma sub umbrela protectoare a realismului. Problema e ca, facand asta, nu faci decat sa te pacalesti ca esti un om cu picioarele pe pamant si iti intaresti viziunile pesimiste. Ca doar pui raul in fata, deci iti scazi singur sansele de a vedea viitorul in roz. Cum mi-am dat seama ca e doar un obicei toxic si ca eu de fapt nu sunt asa? Pentru ca zambesc mult si pentru ca, deep down, cred in fiecare clipa ca totul va fi bine. Acest obicei e doar o forma de protectie, dar nu e chiar cea mai buna. Ne-a demonstrat istoria ca oricat ai fi de prevazator, tot te confrunti cu situatii neprevazute si pentru ca, de fiecare data, am iesit cu bine din astfel de situatii, am decis sa scap de acest obicei fumigen.
Cum? Inca nu stiu exact. Cred ca varianta castigatoare este inlocuirea lui cu alt obicei. Unul benefic, de data asta. Procesul nu e deloc usor. E nevoie de atentie, introspectie si determinare. Primul pas este monitorizarea gandurilor de acest tip, ceea ce presupune sa fii atent la gandurile tale si sa iti dai seama cand apar gandurile...sa le numim sabotoare :). De tipul:" nu cred ca ma voi descurca intr-o anumita situatie". Si ii dai "ignore" lui sabotor si apoi "play" la un gand mai prietenos:" o sa ma descurc foarte bine, la fel cum am facut-o si alta data". Iar dupa, avem nevoie si de un gand de rezerva: "si daca nu va iesi exact cum imi doresc eu, voi trece cu bine peste asta pentru ca fericirea mea nu depinde de aceasta situatie, pentru ca nu suntem perfecti si avem dreptul sa gresim". Stiu, asta cu perfectiunea e un punct sensibil si promit s-o abordez pe larg in curand. Revenind insa la subiect, acest mecanism de inlocuire a gandurilor va avea nevoie de zeci de repetari pana cand el va deveni un obicei si va face parte din viata noastra. Am zis zeci? Mai bine sute. Drumul e lung in schimbarea obiceiurilor, dar timpul ne ajuta de fiecare data si va promit ca veti simti beneficiile, la inceput mai putin, dar cu fiecare zi mai mult.
So let's go! A venit primavara! Avem de aerisit sufletul de fum si de plantat niste ganduri mai prietenoase!

2011/04/19

true love...

Iubesc ploaia. Mirosul de aer curat, rece si proaspat ma trezeste..imi activeaza simturile si ma pune in miscare. Azi mi-a activat niste amintiri.
Ma minunez acum de cate lucruri faceam pentru ceea ce credeam candva ca este "true love". Credeam cu atata tarie in aceasta expresie incat nimic din lucrurile atat de evidente acum, nu-mi semnalau atunci nimic, nici o indoiala, nici o spranceana ridicata, nimic. Era cea mai mare certitudine si era asa de bine sa o am. Era "true love" si nimic nu putea concura cu asa ceva. Insa pe cat de bine era sa am aceasta certitudine, pe atat de ireala era. Nefondata, nedemonstrata, nesustinuta, neimpartasita (certitudinea, nu dragostea !).
Ilogica ca o ecuatie proasta.
Am trait dragostea in multe feluri si stiu c-o sa mi se dezvaluie sub mii de alte forme de acum incolo. Insa sunt recunoscatoare ca am gasit-o in forma ei completa, ca pot sa iubesc cu inima, dar si cu mintea...un lucru nou pentru mine:). Iar aceasta dragoste care trece si prin realitate ma invata in fiecare zi sa descopar si sa ma descopar, fara a avea acea certitudine confortabila, ci invatand ca viata e plina de intrebari, ca drumul e facut din pasi mici si ca raspunsurile vin doar aduse de timp.
Avem atat de multe de invatat de la viata si de la oamenii din viata noastra despre dragoste. Aproape mi-e si frica sa deschid acest subiect pentru ca e atat de subiectiv, atat de fragil si atat de important pentru fiecare dintre noi incat pare imposibil sa nu ranesti pe cineva sau sa nu lasi loc la interpretari gresite.
As zice doar ca dragostea, in orice forma si in orice etapa a vietii, este frumoasa, uluitoare, vindecatoare...
Ca lasa urme in suflet indiferent de durata ei.
Ca unele urme sunt frumoase, altele mai putin, dar ca fiecare parte dintr-o dragoste este extrem de valoroasa pentru destinul nostru.
Ca are o definitie unica pentru fiecare..sau chiar mii de definitii schimbatoare pentru fiecare din noi..(weird, huh?)
Ca nu este gresita. In cel mai rau caz, neinteleasa.
Ca se hraneste de la cel putin doua inimi.
Ca se invata, se daruieste, se castiga.
Ca tine de oameni, nu de concepte.


Da, stiu ca va intrebati daca mai cred in true love. Cred. Chiar mai mult decat credeam acum cativa ani. Doar ca acum am o alta definitie, iar dragostea mea are alta forma. Nu stiu pentru cat timp. Singura certitudine este urma formei ei pe nisip.

to be continued

2011/04/11

I live feng-shui

Am auzit candva o regula feng-shui care spunea asa: "cheltuieste tot ce ai". Poate ca nu sunt prea feng-shui in general, dar la partea cu cheltuitul, sunt clar din poveste. Cu toate ca veniturile mele nu au fost niciodata foarte mari, am stiut mereu ce valoare au banii, am lucrat din adolescenta si ...nu stiu cum...probabil gratie protectiei vreunui elefant shui, am reusit mereu sa imi acopar cheltuielile, sa imi fac micile placeri si chiar sa mai economisesc ceva.
Poate din cauza asta, mi-e foarte greu sa inteleg oamenii zgarciti, oameni cu venituri mari, din pacate, care nu stiu sa traiasca clipa si care strang bani in sosetele pentru Mos Craciun in loc sa puna cadouri in ele. Si nu neaparat cadouri pentru ceilalti, dar macar cadouri pentru sine, placeri, zambete, satisfactie pentru propria viata. Eu recunosc, ador sa ma pierd in magazine si nimic nu se compara cu o rochita gasita la reduceri care imi vine perfect. Nu zic ca sunt exemplul cel mai bun...dar totusi...hai sa traim prezentul, hai sa strangem bani si pentru ca azi sa fim mai veseli, hai la o cafenea mai scumpa, dar care are o terasa de vis, cu priveliste la lac si cu muzica buna, hai la mall si gaseste-ti cel mai vesel tricou si cumpara ceva si pentru iubitul tau, asa, fara nici o ocazie...
Macar o data la ceva timp, as zice sa nu uitam de ce muncim si de ce economisim: pentru ca noua sa ne fie mai bine. As vrea sa nu lasam banii sa ne controleze, ci din contra, sa ne bucuram de libertatea pe care ne-o ofera, indiferent de cat de multi sau putini sunt. Acceasi placere o simt si cand imi cumpar o piersica din piata si cand mananc la un restaurat, pentru ca amandoua sunt dorintele MELE.
Ce vreau sa spun de fapt e...sa privim banii ca pe o sursa de bucurii, destul muncim pentru ei in fiecare zi, destul ne stresam si calculam si facem liste...macar din cand in cand, sa ne folosim de bani pentru a ne cumpara o bucurie, mica, dar valoroasa prin faptul ca e a noastra, e prezenta, o simtim si stim ca este rezultatul muncii noastre. O masina, o casa, educatia copilului, sunt obiective extrem de importante pentru fiecare dintre noi, dar de multe ori ele sunt obiective indepartate si poate ar fi bine ca pe drumul nostru catre aceste obiective, sa tragem pe dreapta putin si sa savuram o inghetata!

2011/04/06

Ritualul fericirii

Acum cativa ani, la inceputul jobului meu de beauty editor, i-am luat un interviu Monicai Tatoiu. Mi-a placut de ea, dar asta e alta discutie. Curiozitatea mea, desi considerata neinteresanta de catre sefa mea de atunci :D, nu era sa aflu ce parare are Monica despre ultimele tendinte de la Paris, ci ce anume face zilnic aceasta femeie pentru a se ingriji si a arata asa. Ce creme foloseste, ce trucuri, ce rujuri. Si am ramas impresionata de lista lunga de cosmetice si obiceiuri care faceau parte din viata ei. Demachiant, tonifiant, serum, crema pentru ochi, crema pentru fata, protectie solara, crema pentru buze, crema pentru decolteu si gat, fond de ten, mascara, ruj etc etc. Iar asta era doar lista de dimineata. Spre seara iar..demachiant, serum, crema...iar inainte de culcare ..guess what? Demachiant, serum, crema de noapte etc etc..si parfum. Asta cu parfumul mi-a ramas in minte pentru ca il aplica in locurile calde ale corpului, un mic truc, pentru ca acolo se pastreaza cel mai bine mirosul si...acolo actioneaza direct asupra narilor barbatilor. Am mai zis ca-mi place de ea? Dar sa revenim la ritualul ei. Pe vremea aceea, eu foloseam un demachiant si o crema pentru ingrijirea tenului. Si mi se parea de-a dreptul imposibil sa am un ritual atat de complex. Cu timpul insa, am descoperit tonifiantul, crema pentru ochi si protectia solara. Inca n-am ajuns la complexitatea ritualului Monicai Tatoiu, dar aceste mici lucruri si-au facut loc in viata mea de zi cu zi si am simtit beneficiile.
Cu cat practici un lucru mai des cu atat el iti intra in viata si devine o parte din tine. Din pacate, unele dintre lucrurile pe care le facem frecvent ajung sa fie obiceiuri proaste sau toxice. Dar..asa cum exista un ritual al frumusetii exterioare, exista si unul pentru starea noastra de bine. Daca e un lucru de care m-am convins in ultimii ani este ca fiecare zi e o provocare. O noua lupta, o reasezare a lucrurilor, un pas inainte catre echilibrul interior si catre fericire. In fiecare zi, un ritual al starii de bine ne poate ajuta sa ne mentinem bucuria de a trai si sa avem cu adevarat o zi frumoasa.
Fie ca e vorba de ceaiul de dimineata, de exercitiile de pilates de la ora 10, de discutia pe chat cu iubitul sau cu cea mai buna prietena, de razele soarelui care inunda dormitorul sau de copacul din fata balconului pe care se aseaza porumbeii...fiecare dintre aceste mici elemente, desi aparent lipsite de importanta, pot fi secretul pentru un zambet care sa ne insoteasca toata ziua.
Fiecare dintre noi isi poate crea un ritual al fericirii, punand cap la cap toate acele mici lucruri care ne fac placere si care sunt numai ale noastre.
Enjoy!

2011/02/12

Eu pot o lume mai buna

Azi am vazut cum un mic proiect creat din suflet de doi oameni s-a terminat intr-un mod stupid. N-a fost nevoie decat de niste persoane nemultumite de propriile insuccese care, din pacate, au cooptat si altele si impreuna, au reusit sa faca din ceva frumos ceva trist. Mi-e greu sa redau ce-am simtit vazand cum oamenii se unesc atat de usor intr-un demers ilogic, neargumentat si distrugator, fara sa tina cont de munca, banii si energia pe care acei doi oameni le-au investit, doar pentru ca....De fapt, nu stiu de ce. Nu inteleg. Nu vreau sa inteleg pentru ca nu vreau sa accept. Dar poate cum unora le place sa construiasca, altora le place sa distruga. Si, da, stiu...that's life. Si din tot ce ni se intampla avem ceva de invatat.
Azi am invatat cat de important e sa ai constiinta curata, cat de implinit te simti cand faci ceva din suflet, indiferent de rezultat si cat de norocoasa sunt ca oamenii din viata mea sunt oameni buni. Si da, in micul meu univers, lucrurile sunt bune, pentru ca noi, locuitorii acestui mic univers am ales sa traim frumos.
Cel mai interesant a fost insa faptul ca, dupa mixul de furie, dezamagire si tristete pe care l-am resimtit azi, nu am avut nici o dorinta de razbunare. Din contra. Simt nevoia sa fac ceva bun. Stiu ca doar asa imi va trece gustul amar.
Si ma intreb cum ar fi daca, dupa ce ni se intampla ceva neplacut, in loc sa platim cu aceeasi moneda, am alege sa ne indreptam energia catre oamenii care merita cu adevarat si sa compensam raul pe care l-am primit dintr-o parte daruind ceva bun in alta parte.
Eu imi doresc o lume mai buna. Visez la o lume mai buna. O am in suflet si stiu ca pot sa fac ca lumea sa fie mai buna. Am inceput cu lumea mica in care traiesc. Si stiu ca nu voi avea de pierdut.
Noapte buna! Maine aprindem iar soarele!
http://www.youtube.com/watch?v=BWf-eARnf6U
(heal the world)

2011/01/26

Cu sufletul in puf

Tocmai am venit de la sala. E atat de bine sa faci ceva pentru tine. Dar nu m-as fi simtit atat de bine daca nu as fi facut ceva si pentru suflet. El nu tine cont de cate mailuri trimitem pe zi, de cate probleme financiare rezolvam, cate vase spalam, cat costa benzina, ce marca avem inscriptionata pe papucii de casa sau ce crize a mai facut sefa. El vrea ceva numai pentru el si cred ca ar fi minunat sa avem ce sa-i oferim in fiecare zi. Ceva usor, simplu, natural... o privire spre cer, o joaca in zapada, o vorba buna spusa in oglinda, o discutie intima, o rugaciune, o multumire.
Eu am inceput saptamana cu o carte despre minunata putere a apei "Viata secreta a apei"- Masaru Emoto. El a demonstrat efectul cuvintelor si al gandurilor noastre asupra calitatii apei si a cristalelor de apa. Greu de crezut, nu? Dar cand noi vorbim cu apa, de fapt vorbim cu noi (ca doar suntem 70% apa) si cu universul, iar gandurile noastre au atata energie si forta pe care noi nici nu o banuim si care poate schimba lumea. Cool, huh? O sa mai revin la aceasta carte care mi-a deschis multe perspective.
Am facut si un om de zapada in doi. Unul zen, bineinteles! Ne-am jucat cu bulgari, ne-am plimbat pe jos prin padure, am respirat adanc aerul rece. Mi-am deschis inima si am vorbit cu cineva apropiat despre ceea ce ma apasa, am ajutat in felul meu persoanele dragi...printre metode, nelipsita cura de shopping :). Am vorbit cu planta de pe balcon care e cam pe duca, am ascultat la maxim in masina backstreet boys (amintiri din generala), am facut o baie cu spuma. Toate, adunate, m-au ajutat ca azi bilantul meu sufletesc sa dea cu plus. Si sper sa devina un obicei.
Voi ce ati facut ultima oara pentru suflet?
PS: puteti comenta mai usor de acum, am introdus si varianta "anonim", fara conturi de google sau alte lucruri complicate :D

2011/01/17

In cautarea fericirii

Azi am iesit la un ceai intr-un club din centru. Nu a fost la o intalnire cu fetele, ci un workshop despre intelegerea si reducerea efectelor stresului.
Acesta a fost insa doar pretextul intalnirii. S-au atins o multime de subiecte, de la exercitii de stretching pe care le poti face la birou la obsesia romanilor cu geamurile deschise care automat fac curent si automat dau dureri de cap, de la reactiile chimice ale corpului in anumite situatii la alimentatia sanatoasa sau misterul vietii. Am plecat de acolo extrem de linistita si relaxata, dar in acelasi timp ravasita si cu multe semne de intrebare. Carlos L'Abbate(www.yogilates.ro) a organizat acest workhop ("In search of happiness") pentru un grup de oameni care s-au intalnit pentru a afla mai multe despre stresul cotidian. Desi totul era programat sa dureze 2 ore, de fapt au fost 3, iar eu le-am resimtit ca pe o investitie personala pentru echilibrul interior. Am aflat lucruri noi despre modul in care functioneaza creierul, despre mecanismele de aparare ale organismului uman, despre postura corecta la calculator, despre respiratie, ganduri, atitudini si solutii.
Carlos a vorbit din suflet, ca de obicei, iar fiecare a inteles in felul lui, insa cu siguranta cu totii am plecat imbogatiti de la aceasta intalnire. Paradoxal este faptul ca unele din lucrurile pe care le-am auzit sunt lucruri pe care le stiu, pe care le stim cu totii, dar care nu mai au loc in viata noastra. Acest tip de workshop ne poate ajuta sa facem loc in programul nostru zilnic pentru ceea ce ne face cu adevarat bine, sa ne re-evaluam prioritatile, sa acordam mai multa atentie sanatatii si echilibrului nostru interior, sa invatam sa experimentam momentele de liniste, de sinceritate cu noi insine, sa ne apropiem de ceea ce suntem cu adevarat.
La nivel de informatie, poate cel mai important pentru mine a fost sa aflu ca stresul este direct proportional cu nivelul la care permitem sa ne identificam si sa ne definim existenta prin lucruri exterioare precum jobul, relatiile, masina, pozitia intr-o companie sau contul din banca.
Nu va spun mai multe, doar va recomand aceasta experienta. Eu voi anunta aici cand vor mai avea loc astfel de evenimente. Efectele sunt imediate, desi un workshop de acest gen nu va va transforma viata sau modul de a gandi. Dar va fi un pas inainte in cautarea fericirii. Iar efectul discutiei in sine va fi amplificat de stilul unic de a transmite al lui Carlos, un om deschis si cald, as spune poate "nenatural" de natural pentru acest mileniu, care cu siguranta va va face sa va simtiti in largul vostru din prima secunda, va va face sa radeti sau va va ajuta sa vedeti lucrurile din alta perspectiva, va va intriga sau va va pune pe ganduri.
Pe mine ma inspira.

2011/01/10

Expresie vs. depresie

"Hey Malcolm! I'm depressed!!!"
E o replica dintr-un vechi sitcom care pe mine ma amuza teribil. Azi dimineata imi venea sa spun acelasi lucru. Si mi-am dat seama ce joc de cuvinte e alaturarea "expresie -depresie", iar asemanarea nu e deloc intamplatoare. "Depresie" e un cuvant mare. Desi avem tendinta sa-l folosim adesea cand ne simtim pierduti, fara chef de viata sau lipsiti de energie, el inseamna mult mai mult decat atat. Prin urmare, primul meu sfat ar fi sa evitam sa ne catalogam starile mai proaste ca fiind depresii, cel putin pana nu aflam exact ce presupune acest cuvant. Pasul doi: exprima ceea ce simti. Asta am facut si eu azi si cred cu tarie ca "expresia" vindeca "depresia". Mi-am luat agenda si am inceput sa scriu. Am facut una din listele mele miraculoase, de data aceasta cu lucrurile pentru care sunt recunoscatoare. Scriam fara sa mai gandesc si am ajuns la 14 motive pentru a zambi. Scrisul este eliberator, insa orice metoda de exprimare e binevenita. Poti sa desenezi, sa suni un prieten, sa tipi (de preferat nu la cineva), sa vorbesti singur in timp ce dai cu mopul :). Odata exprimata, problema ta ajunge sa fie constientizata si fie iti dai seama ca ea nu e de fapt o problema, fie treci la rezolvarea ei. Iar apropo de rezolvare....tocmai am primit o veste proasta: un caz, din pacate clasic, de intoarcere la un partener violent. Off... Intotdeauna exista o rezolvare. Tot ce avem de facut e sa ne-o dorim. Sa luptam cu provocarile vietii, sa cerem ajutorul, sa nu renuntam la noi.
Inchei cu un citat din "cartea manechinelor" in care cred foarte mult : Atunci cand iti doresti ceva cu adevarat , tot universul conspira la implinirea dorintei tale (Alchimistul- Paulo Coelho).
Hai sa ne lansam dorintele in univers si sa vedem ce se intampla!

2011/01/07

Azi nu

Azi nu te plac, nu am nevoie de tine, nu te pot ajuta, nu sunt disponibila, nu am chef, am alte planuri, alte prioritati. De ce e asa greu sa spunem asta? Am fost educati ca a spune "nu" se traduce prin egoism. Insa am renuntat astfel, de buna voie, la un drept personal, la respectul fata de noi insine. La a ne respecta starile si sentimentele, intimitatea sau propriile nevoi. Va propun un exercitiu. Spuneti "nu" la un moment dat in timpul zilei, sigur veti avea ocazia, refuzati o cerere sau o solicitare, oricat de mica. E chiar recomandat sa incepeti cu ceva mic, o situatie banala, in care ati fi tentati sa spuneti "da , sigur", desi nu aveti chef, timp sau energie pentru acel lucru. Fara scuze, fara explicatii. Pur si simplu spuneti "nu, acum nu pot. vorbim mai tarziu". Vedeti ce se intampla, cum va simtiti. Eu am incercat. Nu am ranit pe nimeni. Nu s-a rupt nici o relatie. E doar un exercitiu de sinceritate. Astept parerile voastre si va invit sa va inspirati de aici:

 http://www.youtube.com/watch?v=Mhwi4yyN5S8